Cineva poate fi mîndru fără a fi orgolios.

"-Mîndria lui pe mine nu mă supără, așa cum supără adeseori mîndria, pentru că el are o scuză. Acest tînăr are dreptul să fie mîndru, căci este  atît de fin, este de familie, are avere și  tot ceea ce-și poate dori cineva.
-Este adevărat, și eu aș putea foarte ușor să iert mîndria lui, dacă n-ar fi călcat-o în picioare pe a mea.

       Mîndria este un simțămînt foarte obișnuit: natura omenească este deosebit de înclinată către acest sentiment și foarte puțini sunt aceia care nu nutresc un sentiment de automulțumire pentru vreo însușire sau alta, reală sau imaginară.
        Orgoliul și mîndria sunt lucruri diferite, deși adesea cuvintele sunt folosite ca sinonime. Cineva poate fi mîndru fără a fi orgolios. 
         Mîndria e legată mai mult de părerea noastră despre noi înșine, orgoliul- de ceea ce ne-ar plăcea să gîndească alții despre noi.
        Orgoliul și mîndria sunt slăbiciuni, care expun o minte sănătoasă ridicolului.
Acolo unde există o minte cu adevărat superioară mîndria va fi întotdeauna ținută în frîu."                                                                                                           (Jane Austen Mîndrie și prejudecată)